Cântă-mi o Poezie · Versuri

Muntele

În veșmântu-i alb se-nalță vârful muntelui pustiu
Peste-a negurilor turmă, ce-l înconjură la poale;

Numai aprige prăpăstii, stânci sălbatece și goale
Se desfășură fantastic în spre cerul cenușiu.

Totu-i mort în înălțime. Niciun zgomot nu dă viață
Înghețatelor întinderi. Vijeliile turbate
Nu mai tulbură nici ele trista lui singurătate
Doar vre-o rază rătăcită taie pânzele de ceață,

De-nroșește o clipeală fața lui încremenită
Și covorul alb s-aprinde de-o fantastică lumină,

Care scânteie și moare, o iluzie senină,
Lăsând iar să se coboare pacea mută și mocnită.

Totu-i mort în înălțime. Niciun zgomot nu dă viață
Înghețatelor întinderi. Vijeliile turbate
Nu mai tulbură nici ele trista lui singurătate
Doar vre-o rază rătăcită taie pânzele de ceață,

Și atunci, plutind alene peste vârfurile ninse,
Cu-al lor țipăt de durere, ce prelung pe munți răsună,

În spre văile înguste, locuite de furtună,
Nemișcați, se duc doi vulturi, cu aripile întinse.

Totu-i mort în înălțime. Niciun zgomot nu dă viață
Înghețatelor întinderi. Vijeliile turbate
Nu mai tulbură nici ele trista lui singurătate
Doar vre-o rază rătăcită taie pânzele de ceață,

Totu-i mort în înălțime.

Muzica și imaginile sunt create de studioul Cântă-mi o Poezie folosind tehnologia de inteligență artificială; versurile sunt opera autorului.

Cântă-mi o poezie — și ziua se aseamănă cu un cântec vechi, bun.

Ne găsiți pe YouTube · Facebook · TikTok · Instagram — și pe site, la cantamiopoezie.ro.