Capodopere ale literaturii române, renăscute pe acorduri calde de indie folk-pop acustic.
§ I — Editorial
de la redacție
Trei poeți. O chitară. Treizeci de strofe.
Versurile lui Eminescu, Coșbuc și Alecsandri au stat prea mult prinse între copertele manualelor. Aici le scoatem la aer — pe melodii vii, calde, ușor de fredonat, care le redau ceva ce s-a pierdut între analize literare. Jocul. Ritmul. Bucuria.
O cabană, o lampă caldă, un strumming de chitară și o tamburină. Atât. Restul îl pun versurile.
A fost odată ca-n povești,
a fost ca niciodată.
Mihai Eminescu — Luceafărul, 1883
§ II — Repertoriu
Listă în creștere. O piesă nouă în fiecare lună — abonează-te aici ca să afli prima.
§ III — Audio
§ IV — Momente
§ V — Despre
Cântă-mi o Poezie e ce am vrut să existe când am redescoperit, la treizeci de ani, cuvintele pe care le știam din clasa a opta. Nu ca temă. Ca melodie.
Versurile lui Eminescu, Coșbuc și Alecsandri au ritm intern, rimă, refren. Le-am simțit cântece înainte să le citim poezii. Asta facem aici: le redăm forma care le venea natural.
Aranjamente simple, instrumente blânde — chitară acustică, tamburină, glas. Fără producție grea, fără auto-tune. Doar versul și sunetul lemnului.